Copy

De Cristian Lupșa   |   18 Martie 2020

Un newsletter zilnic, cu informații noi despre coronavirus, despre cum ni se schimbă viața în izolare, cum putem rămâne conectați și cum găsim resurse pentru reziliență, compasiune și ajutor. Vezi aici toate edițiile.

Ai primit acest mail de la un prieten?
Te poți abona și tu.

Nimeni nu iese, nimeni nu intră

De Oana Sandu

Alina Mazilu este asistentă medicală comunitară în comuna Puiești din județul Vaslui. Comuna are 13 sate, iar Alina are în grijă 400 de familii vulnerabile care trăiesc de azi pe mâine, în care părinții nu au educație și nici acces ușor la servicii medicale. (Am scris despre ea în iarnă.) Alina este angajata Primăriei, acolo unde și lucrează, și asta înseamnă că în perioada asta se asigură că românii întorși din străinătate rămân izolați pentru 14 zile.

Până acum, în Puiești s-au întors cam 15 oameni, din Germania, Spania și Italia, majoritatea pentru că nu aveau joburi sigure sau pentru că deja le expiraseră contractele. Ea află de oamenii care se întorc de la Direcția de Sănătate Publică Vaslui (care este contactată de autoritățile vamale), dar mai ales de la săteni. Îi sună zilnic pe cei izolați, îi întreabă cum se simt, dacă și-au luat temperatura, dacă au nevoie de ceva. Încă n-a avut vreun caz care s-o panicheze. E îngrijorată însă de ce se va întâmpla de Paște, când vor veni probabil și mai mulți.

Deocamdată îi sună pe bătrânii din sat și le explică că nu au voie să iasă din casă sau curte, că trebuie să nu vină la medicul de familie și, dacă au nevoie de rețete de medicamente, să apeleze chiar și la ea, ca să le aducă. Pregătește pliante cu informații de igienă pe care să le împartă cu ajutorul preoților, iar primarul le-a promis că va cumpăra pentru ea și colega mediatoare sanitară costume ca cele pe care le au asistenții de ambulanță, pentru când vor apărea cazuri de coronavirus și ele vor face teren.

Alina are frați și surori care locuiesc în Germania și Italia. Nu se vor întoarce acasă, dar sunt speriați de ce va urma epidemiei. Surorile ei lucrează în curățenie și se gândesc că au joburi pe care nu le vor pierde ușor, dar unul dintre cumnați are o firmă în construcții și probabil își va pierde afacerea.

Alinei îi e teamă să nu aducă ceva acasă de pe teren, unde e și mama ei, proaspăt revenită după o spitalizare de câteva săptămâni într-o secție de boli infecțioase, cel mai probabil din cauza unei infecții nozocomiale. Așa că în fiecare zi își lasă hainele și încălțămintea la intrare și fuge la baie să se spele. Nu știe ce se va întâmpla cu slujba de duminică, la care se ducea în fiecare săptămână, fiindcă credința e importantă pentru ea. „Poate nu ajunge coronavirusul în biserică”, mi-a spus râzând. Crede că soluția ar fi închiderea granițelor, „nimeni nu iese, nimeni nu intră, pentru că cei care se întorc nu sunt cerebrali”.

Ce s-a întâmplat ieri în țară

Prin ordin militar a fost suspendată activitatea restaurantelor, sălilor de jocuri de noroc, dar și a evenimentelor religioase. E prelungită interdicția pentru legăturile aerine cu Spania și Italia.

16 pacienți s-au vindecat, urmând să fie externați încă trei. Guvernul României a lansat în parteneriat cu organizația Code for Romania platforma online stirioficiale.ro, care centralizează doar informații din surse sigure. La ora 18:00 erau 217 persoane confirmate cu coronavirus, dintre care 22 de persoane au legătură cu cazul de la Spitalul Gerota. (Iată un grafic comparativ al evoluției cazurilor de coronavirus și al măsurilor impuse de autorități, raportat la momentul debutului bolii.)

3.500 de români sunt blocați la granița dintre Austria și Ungaria, după ce Ungaria a închis ieri granițele pentru traficul de persoane. Angajații Ford Craiova intră în șomaj tehnic până în 5 aprilie, perioadă în care primesc 78% din salariu.

Federația Solidaritatea Sanitară a făcut o cercetare în perioada 14-17 martie care arată că majoritatea medicilor români nu au fost instruiți cum să trieze cazurile de coronavirus și nici nu li s-a oferit echipamentul medical necesar, cum ar fi măști, ochelari și halate de protecție.

Ce s-a întâmplat ieri la alții

Pentru a opri răspândirea virusului, Uniunea Europeană plănuiește să interzică toate călătoriile între statele membre UE și cele non-UE timp de 30 de zile. Această măsură se adaugă măsurilor drastice luate și de alte state: Germania va închide barurile și cafenelele, cinematografele, muzeele și parcurile, iar de ieri în Franța mișcarea oamenilor este restricționată timp de 15 zile.

Israel va monitoriza persoanele suspecte sau confirmate că au coronavirus prin intermediul telefoanelor mobile. Și alte state, cum ar fi Iran, China și Coreea de Sud, au folosit trackingul și colectarea de date în lupta împotriva coronavirus ridicând întrebări despre dreptul la viață privată.

Prim-ministrul Norvegiei a ținut o conferință de presă specială ca să răspundă la întrebările copiilor despre coronavirus. UEFA a decis să amâne campionatul european de fotbal până în 2021.

Angajaților Amazon UK li s-a spus să muncească suplimentar pentru a răspunde creșterii volumului de comenzi. Un lanț de supermarketuri australian a decis să deschidă cu o oră mai devreme doar pentru persoanele vârstnice și cele cu dizabilități, care zilele astea au dificultăți în a-și cumpăra alimente.

Actorul Idris Elba are coronavirus, iar Tom Hanks și partenera sa au ieșit din spital.

Vestea bună a zilei

NASA pune la dispoziția copiilor și părinților un site cu puzzle-uri, cărți de colorat și jocuri educative pentru copii, inclusiv un test de conducere a roverului marțian.

Vedere din Beijing

De Simina Mistreanu

În Beijing, trăim în izolare de aproape două luni. La început a fost cel mai greu. Aveam foarte mult de lucru, fiind jurnalistă pentru o agenție de presă europeană. Existau multe necunoscute. Nu ne era clar ce se întâmpla în Wuhan și în ce măsură guvernul oferea informații transparente.

Între timp, de acasă și de pe rețelele sociale primeam în fiecare zi mesaje de panică și întrebări. Cunoștințele îmi trimiteau articole alarmiste cu informații adesea false și mă îndemnau să plec din China. Săptămâni la rând îmi începeam ziua scriind articole cu ultimele date despre infecții și decese, continuam scriind exclusiv despre coronavirus, iar seara trebuia să-i liniștesc pe cei de acasă că de fapt situația nu era chiar atât de rea.

A fost o perioadă oribilă.

Motivul principal pentru care eu și partenerul meu nu am plecat deloc din țară în acea perioadă au fost animalele  – câinele (cel din poza de sus) și pisica – pentru care nu am putut găsi îngrijitori. În afara locuinței noastre, orașul paralizase. Bulevardele care de obicei erau aglomerate și metrourile care erau pline de călători s-au golit în doar câteva zile după ce guvernul a recomandat oamenilor să stea acasă. Majoritatea restaurantelor și magazinelor s-a închis. Supermarketurile însă au rămas deschise, iar aplicațiile de comandat mâncare – Meituan și Elema – au funcționat fără probleme, ca prin farmec. Cartiere întregi și străzi au fost baricadate. Am primit carduri de la administrația noastră de cartier, fără de care nu puteam să intrăm la noi pe stradă. Paznici și voluntari dotați cu termometre electronice ne luau temperatura la tot pasul: la intrarea la metrou, la supermarket, la noi pe stradă, la cele câteva restaurante care au rămas deschise, unde trebuia să ne și semnăm la intrare numele și să ne trecem numărul de telefon și seria pașaportului.

Măsurile acestea pot părea excesive, dar în China cumva suntem obișnuiți cu restricții decisive și abrupte. Orașul a fost paralizat, de pildă, și înaintea celei de-a 70-a aniversări a Republicii Populare Chineze, în octombrie. Pentru mine experiența a fost valoroasă pentru că m-a forțat să setez niște limite de care aveam nevoie la muncă. Am negociat o limită a orelor de lucru și am cerut ca munca să fie distribuită mai echitabil între birourile din Asia.

Acum China spune că a depășit vârful epidemiei. Beijing mi se pare că a devenit una dintre cele mai sigure capitale ale lumii când vine vorba de coronavirus. Dar măsurile de siguranță nu au fost relaxate. Strada ne e tot baricadată.

Iar eu îmi fac griji pentru familia mea din România. Am petrecut mult timp și energie încercând să-i liniștesc atunci când criza cea mai acută era în China, iar acum o sun eu pe mama în fiecare zi și încerc să o conving să aibă grijă, să stea acasă pentru că de fapt situația e serioasă. Și România nu are capacitatea de mobilizare în masă a Chinei pentru a încetini răspândirea virusului. Așa că depinde de fiecare dintre voi, cei de acasă, să aveți grijă.

Simina Mistreanu e jurnalist și locuiește în Beijing, de unde scrie pentru DPA, Forbes și alte publicații.

Ce-am publicat zilele astea

„Nu e simplu să-ți cauți un loc în care să dormi în fiecare seară, nu e ușor să obții hrană în fiecare zi. Ei chiar trăiesc ziua de astăzi. Nu-i sperie viitorul, fiindcă pentru ei viitorul ca noțiune nici măcar nu există.”

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Oameni fără adăpost în fața coronavirusului. Sunt printre noi oameni care nu au unde să se izoleze și nici cămări cu provizii nu au. Iar singurele centre unde primeau ajutor sunt pe cale să se închidă.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Muzică în izolare. Doru Trăscău, Lucia-Maria Popescu și Dan Byron nu mai au concerte în calendar în perioada următoare. Mai pot trăi din muzică după toate anulările? 

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Înscriere la școala goală. În cea mai mare școală din România, unde se înghesuie în fiecare zi peste 2.500 de elevi, înscrierile la clasa pregătitoare pentru 2020 se fac online, iar aglomerarea rămâne o problemă de rezolvat după pandemie.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Cum facem față anxietății pe timpul pandemiei? De ce nu ne putem controla avalanșa de gânduri în această perioadă și ce soluții avem ca să ne simțim puțin mai bine.

Memele lui Faiăr

În confortul casei noastre și cu spirt pe clanțe. Așa sper să ne găsească pe toți memele care ne mai iau gândul de la panică zilele astea și care ne aduc aminte că încă sunt lucruri pe internet la care putem râde. Și, bonus: memele sunt un super tool de socializare online, numai bune de început o conversație cu prieteni sau colegi cu care nu te-ai mai auzit de mult.

Silviu Istrate (Faiăr) este creator de conținut despre internet. Cum, nu i-ai văzut clipurile cu Dana Budeanu?!

3 lucruri despre mâncatul emoțional 

Pentru că stresul situației actuale poate avea un impact serios asupra sănătății noastre mintale, ne-am uitat la ce recomandă specialiști în tulburări de alimentație despre cum să administrăm mai bine relația cu mâncarea în aceste zile.

De când sunt acasă ronțăi tot timpul. Cum să fac să mă opresc?
Te vei opri la un moment dat, nu-ți face griji. Mâncatul de stres (la fel ca acumularea* de mâncare pe fond de stres) e un răspuns normal la penurie – chiar dacă ea e percepută, nu reală, spune Catherine Dooner, autoarea The Fuck It Diet. Iar Pixie Turner, nutriționist, spune că uneori, pe termen scurt, avem nevoie să umplem golul emoțional cu mâncare și trebuie să fim blânzi cu noi când se întâmplă asta – e doar o fază.
*Asta nu înseamnă că trebuie să cumperi tot ce găsești. Gândește-te și la alții.

De ce fac asta?

Medicul Evelyn Tribole, co-autoarea unei cărți revoluționare despre relația noastră cu mâncarea, Intuitive Eating, explică așa: „E de înțeles dacă mâncarea este soluția noastră într-o perioadă atât de incertă. Ultimul lucru de care ai nevoie e să adaugi și rușine la stresul pe care îl trăiești. Rafturile goale din supermarket produc sentimente puternice – mai ales dacă ai o istorie personală de penurie alimentară, traumă, diete sau tulburări de alimentație (sau orice combinație între ele)”.

Când mi-e foame, mă abțin, ca să-mi ajungă proviziile.
Nu face asta. În primul rând, dacă ți-e foame, corpul tău îți spune că are nevoie de mâncare sau de confort emoțional. Creierul tău are nevoie de nutrienți și de liniște, nu să se gândească tot timpul la chiorăiala din stomac. În al doilea rând, merită să ne gândim la ce spune Dr. Laura Thomas, nutriționist și autoarea cărții Just Eat It: restricțiile (cântărirea mâncării, a noastră, numărarea caloriilor sau punctelor) nu fac decât să creeze tulburări de alimentație, pentru că ne pierdem încrederea în noi și în capacitatea noastră de a ne regla.

Ce poți face pentru alții

În timp ce Banca Transilvania a anunțat că se alătură campaniei Dăruiește Viață donând 1,4 milioane de lei pentru cumpărarea de aparate de ventilație mecanică și echipamente necesare în spitalele de stat, pentru cei născuți în provincie e un moment bun să (ne) întrebăm dacă putem ajuta cumva spitalele noastre județene sau orășenești. Fundația Comunitară Țara Făgărașului, Fundația Comunitară Vâlcea și Fundația Comunitară Bacău strâng donații pentru achiziționarea de echipamente medicale și de protecție, dar și ca să compenseze niște lipsuri precum cele de substanțe dezinfectante, stetoscoape sau termometre digitale. Timotion își activează comunitatea pentru a achiziționa teste și echipamente necesare pe timp de coronavirus în Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara.

Pentru o seară încheiată cu calm și alte gânduri decât cele corona-related, ajută filmele. Bad Unicorn și-au mutat online o parte din lungmetrajele pe care le distribuie (filme de artă premiate recent), pe platforma Vimeo (poți închiria un film cu trei dolari), iar un abonament TIFF Unlimited e un cadou mai potrivit ca oricând.


NOTA EDITORILOR: Într-un newsletter trecut am scris că pachetele cu provizii create de Food Waste Combat pentru o săptămână de stat acasă pentru două persoane costă peste 200 de lei. Costul este între 150 și 200 de lei.

Au contribuit

Oana Sandu, Simina Mistreanu, Andreea Vrabie, Silviu Istrate, Gabriela Pițurela
Design / Alex Munteanu (Namogo)
Development și producție / Mihai Ciobanu, Cătălina Albeanu, Oana Barbonie
Comunicare / Milli Abagief, Diana Dragomir