Pe 31 decembrie, biroul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din China află despre o pneumonie stranie care s-a răspândit în Wuhan, mai ales în preajma pieței de pește. Pe 12 ianuarie cercetătorii chinezi deslușesc codul genetic al unui nou coronavirus (adică din familia celor care au cauzat epidemiile de SARS sau MERS). O zi mai târziu apare primul caz în afara Chinei. 

Pe 23 ianuarie OMS se întreabă dacă să declare sau nu o urgență mondială; o face până la urmă o săptămână mai târziu. La o lună de la prima mențiune sunt spre 20.000 de cazuri mondial, din Asia, în America, în Europa. Între timp, în România, Institutul Național de Sănătate Publică declară epidemie de gripă, fiind peste 7.000 de cazuri înregistrare. Despre coronavirus unii experți continuă să spună că e mai slab decât virusul gripal, îmbolnăvește doar bătrâni și n-avem de ce se îngrijorăm dacă strănutăm și tușim în cot și ne spălăm pe mâini.

Pe 21 februarie, după ce se confirmă un focar în Italia, autoritățile române anunță o carantină de 14 zile pentru cei întorși din zone considerate un pericol. (Colega noastră Ioana a fost printre primele afectate de această măsură și a scris încă de atunci un jurnal.) Deja sunt peste 2.000 de morți în întreaga lume și OMS avertizează că e posibil să urmeze o pandemie. În România, povestea principală, de săptămâni bune deja, e războiul politic și încercările PNL de a forța alegeri anticipate. (Distracția asta va continua până la mijlocul lui martie.)

Martie începe cu virusul pe șase din șapte continente; noile focare din Italia și Iran par scăpate de sub control.

Facebook se umple de epidemiologi amatori și toată lumea începe să vorbească despre „netezit curba”, adică micșorat rata exponențială de răspândire, și despre izolare socială, pentru că nu există nici tratament și pentru că persoanele care ajung să fie infectate e posibil să nu manifeste simptome decât după 10-14 zile. E posibil chiar ca ele să fie așa blânde, încât să le poți ignora.

Pe 8 martie sunt interzise și în România evenimentele mari și în aceeași săptămână, într-un ritm alert, România ajunge la 100 de cazuri raportate, se închid școlile și pe 14 martie e decretată starea de urgență, ajustată de atunci printr-o serie de ordonanțe militare. OMS decretase deja noul virus o pandemie pe 11 martie. Noi stăm în casă pe măsură ce mondial numărul de cazuri se apropie de 200.000. Jurnalul de pandemie pe care-l citești începe pe 14 martie.

De atunci, trăim cu toții mai degrabă în realitatea virusului: inventariem zilnic cazuri, morți, situațiile tragice și lipsa de echipamente din spitale, opacitatea și corupția autorităților și numărul tot mai mare de oameni care rămân fără slujbă. Dar inventariem și schimbările de rutină, o viață nouă pe Zoom, plus generozitatea și inventivitatea și grija atâtor oameni.

Pe 24 martie sunt 400.000 de cazuri în lume. La 100.000 s-a ajuns în trei luni; de la 300 la 400.000 s-a ajuns în două zile. La început de aprilie mergem spre un milion jumate și peste 70.000 de morți la nivel global.

Aici suntem după 100 de zile în realitatea COVID-19.

Dar ce urmează în următoarele 100 de zile?

Poate cel mai dificil lucru pe care trebuie să ți-l spui și ție, și celor dragi, e „nu știm”. Iar apoi, la fel de dificil e să accepți că 2020 nu se mai întoarce la „normal”. Viața la final de pandemie va fi complet diferită. Și cei care vom ieși din asta fără alte probleme (în afara unei frustrări cauzate de izolare) vom ieși într-o Românie cu un sistem de sănătate sleit, cu milioane de oameni rămași fără slujbe, cu prieteni, părinți și bunici zguduiți de această experiență. 

Vom avea nevoie de răbdare, reziliență și reconstrucție. Nu e vorba de a vedea partea plină a paharului, cât de a accepta că planurile noastre pentru 2020 nu mai sunt valabile și de a ne adapta împreună ca să putem să găsim un drum nou. Va fi momentul pentru soluții, pentru inițiative noi. Va fi loc de gânduri noi despre viitor: despre importanța mediului, acum că știm cum arată o tragedie cu creștere exponențială, despre importanța calității și echității în educație, despre nevoia de a fi acolo pentru categoriile vulnerabile, despre nevoia de reformare a sistemului medical dincolo de ce se întâmplă în relația doctor-pacient.

Și când începem să ne ocupăm de viitor? Toate modelele epidemiologice și toți experții o spun mai mult sau puțin răspicat: nu chiar de azi. Nici de mâine. Starea de urgență din România se va prelungi săptămâna viitoare, deci oficial rămânem în carantină până (cel puțin) la mijloc de mai. Poate chiar cu măsuri mai drastice. Și nu se va încheia încolo.

Gândește-te mai degrabă la iunie, poate chiar iulie. Fă pace cu ideea că și atunci, chiar dacă s-ar ridica din restricții, tot nu vom avea vara plănuită. Nu vor fi evenimente mari nici înăuntru, nici afară, nu vor fi festivaluri, nu vor fi vacanțe. E posibil ca anul școlar să nu se încheie și nici cel viitor să nu înceapă la timp.

E posibil să urmeze un al doilea val de infecții cu coronavirus în toamnă. Poate și un al treilea în 2021, până apare un vaccin. E o posibilitate reală să ne infectăm. E însă o posibilitate statistică mică ca infecția fiecăruia să se transforme într-o boală gravă.

Da, continuă să te speli pe mâini de parcă viața ta ar depinde de asta, pentru că săpunul omoară orice urmă de virus pe care ai fi putut s-o aduni atingând obiecte în drumul tău spre magazin. Poartă mască când ieși din casă, chiar și una improvizată. Stai în casă. Protejează-ți comunitatea. Fii aproape de familie și prieteni. Și nu aștepta miracole de dezvoltare personală: nu e nici o vacanță, nici un bootcamp.

Respiră.

De vreo două-trei săptămâni deja, răspunsul meu la planurile de care vorbesc colegii mei e „2021”. A început ca o glumă neagră, dar pentru mine e și un antrenament. O spun cu voce tare ca să ne ajut să procesăm ce ni se întâmplă. Nu spun „2021” în idea că 2020 s-a anulat, ci în ideea că 2021 e probabil orizontul de timp de care vom avea nevoie ca să acceptăm o realitate complet nouă. Și dacă ajungem s-o trăim chiar din toamnă, și mai bine. Va fi o surpriză binevenită.

Însă nu-ți face planuri pentru vară; să trecem cu mintea limpede peste fiecare zi e deja suficient de complicat.

Examenele scrise de la Evaluarea Națională și Bacalaureat ar putea avea loc în iulie, iar programa nu va cuprinde materia din semestrul al II-lea, conform noilor măsuri în educație anunțate ieri într-o conferință de presă de ministrul Monica Anisie. Data va depinde însă de evoluția pandemiei în România. De asemenea, situația școlară a elevilor se va încheia cu minimum două note, la care se va adăuga nota din teză, acolo unde este cazul. 

România a raportat ieri la ora 13 360 de noi cazuri de COVID-19, iar bilanțul total al persoanelor infectate a ajuns la 4.417. Până la ora 16 197 de oameni au murit, iar 460 s-au vindecat.

O echipă formată din 15 medici și asistenți medicali din România a plecat în Italia pentru a trata persoanele infectate cu coronavirus. Personalul a fost selectat pe bază de voluntariat și va sta în Milano timp de două săptămâni.

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), care urma să aibă loc în perioada 29 mai-7 iunie la Cluj-Napoca, s-a amânat. Organizatorii nu au anunțat încă datele când va fi reprogramat evenimentul.

Starea de sănătate a premierului Marii Britanii, Boris Johnson, s-a înrăutățit luni seara. A fost mutat la terapie intensivă, la o zi după ce fusese internat „cu simptome persistente de coronavirus”. Politicianul, în vârstă de 55 de ani, a fost diagnosticat pozitiv cu COVID-19 pe 27 martie. 

SUA au devenit cea mai afectată țară din lume de coronavirus, având mai multe cazuri confirmate decât Spania, Italia și China împreună. Sunt peste 367.000 de persoane diagnosticate, cele mai multe în zona orașului New York, iar 10.000 de oameni au murit. St. John the Divine din oraș, considerată cea mai mare catedrală gotică din lume, va fi transformată în spital temporar pentru pacienții pozitivi.

Pentru prima dată de la începutul crizei în ianuarie, autoritățile chineze nu au raportat niciun deces ieri. 3.331 de persoane au murit din cauza coronavirusului în China. Wuhan, oraşul chinez în care a izbucnit epidemia de coronavirus, elimină astăzi măsurile de carantină naţională, după 76 de zile.

Japonia a declarat ieri stare de urgență valabilă o lună în Tokyo și alte șase prefecturi, după ce numărul persoanelor infectate în regiunea capitalei s-a dublat în ultima săptămână, ajungând la 1.200. Măsurile anunțate de premierul nipon, Shinzo Abe, vizează un plan ambițios de salvare a economiei, în valoare de 360 de miliarde de dolari, și sunt mai indulgente decât restricțiile europene – nu vor fi penalizări ale populației, bazându-se pe încrederea că oamenii vor petrece mai mult timp acasă.

Un potenţial vaccin contra coronavirusului a intrat în faza de testare pe voluntari sănătoşi. Vaccinul e dezvoltat de o companie de biotehnologie din Pennsylvania și finanțat de fundaţia lui Bill Gates. Dacă rezultatele vor fi cele scontate, serul de imunizare ar putea fi disponibil până la sfârșitul anului.

Dincolo de știri: Poți să-ți faci testul Corvid-19, care îți verifică cunoștințele despre păsări, nu despre noul coronavirus. Un set de 19 întrebări despre corvide  – familia de păsări din care fac parte ciorile, corbii și coțofenele –, care animă începutul ăsta de primăvară privit de la geam.

Sursă foto: Pagină din Povestea lui „Împreună” de Roxana Oroian

Dacă cel mai lung cuvânt pe care-l știe copilul tău e „co-ro-na-vi-rus”, s-ar putea să ai nevoie de ajutor pentru explicațiile despre ce e un microb, cum se transmite boala, de ce trebuie să ne spălăm des pe mâini și de ce stăm în casă.

Povestea lui „Împreună”, o carte scrisă și ilustrată de Roxana Oroian, e bună de citit pe tabletă împreună cu copilul sau de imprimat (autoarea lucrează și la o variantă cu culorile inversate, care să consume mai puțin toner). E disponibilă în română și engleză (iar versiuni în spaniolă, catalană și germană sunt în lucru – poți contribui și tu la altele).

Un alt material care-i poate ajuta pe copiii până-n șapte ani să-și înțeleagă emoțiile provocate de coronavirus poate fi descărcat de pe site-ul unei psiholoage și educatoare din Columbia, Manuela Molina (e disponibil și în limba română).

Educarium, un centru educațional privat din Pipera, a făcut pentru copii o cărticică printabilă despre ce sunt germenii și cum poți să te protejezi de ei, pentru ca cei mici să înțeleagă de ce nu pot veni o vreme la grădiniță. O carte gata tipărită folositoare pentru perioada asta (și adorabil ilustrată) este What are Germs, de la Usborne (disponibilă online sau prin reprezentanți Usborne), dar în librăriile online găsești și alte titluri despre corpul uman care pot fi utile.

PS: Dacă n-ai toner sau un copil cu răbdare pentru cărți, aici e un filmuleț explicativ de două minute.

De Bogdan Dincă și Vlad Odobescu

Inițiativa Vivid Neamț a mobilizat comunitatea locală pentru a strânge bani de echipamente și aparatură medicale esențiale în lupta cu noul coronavirus.

Comunitatea Vivid Neamț s-a născut luna trecută. Câțiva antreprenori s-au gândit să sprijine cadrele medicale și personalul de intervenție în această luptă, prin cumpărarea de echipamente și aparatură, și să-i ajute pe cei vulnerabili cu alimente. Până luni, 6 aprilie, au strâns din donații individuale și de la companii suma de 217.205 euro.

Conform statisticii oficiale publicate ieri, 7 aprilie, Neamțul este al treilea județ ca număr de cazuri. Smaranda Băluț, voluntar în cadrul proiectului, spune că, datorită efortului comunității, județul a reușit să evite „un scenariu sumbru, acela de a deveni Suceava 2”. 

Fotoreporterul Bogdan Dincă (Documentaria.ro) urmărește inițiativele civice apărute după declanșarea crizei COVID-19. Acesta este cel de-al optulea episod al seriei.